Trasee de munte în Carpați (II)

În articolul anterior de trasee de munte vorbeam despre posibilitățile numeroase de turism în munții Carpați, punând accent drumeția montană și carpatism, activitate specifică, cu mici excepții, Bucegilor și Pietrei Craiului. Crescând nivelul de dificultate, pe timpul verii în Carpați se practică și cățărarea pe stâncă, escalada sportivă și via ferrata. Schimbând anotimpul, prezența gheții, zăpezii și stâncii oferă condiții propice pentru iubitorii de alpinism.

Am făcut o scurtă clasificare pentru traseele de drumeție, fiind cea mai populară activitate printre iubitorii de munte; clasificarea pe nivele de dificultate reprezentate prin culori, clasificare utilizată la nivel internațional, este probabil cea mai bună metodă de a cota unitar și obiectiv traseele de drumeție. În ceea ce privește carpatismul, am arătat cum este adesea confundat cu alpinismul “de vară”, sub influența terminologiei din perioada comunistă. Adesea etichetate drept “trasee de munte nemarcate” în munții Bucegi și Piatra Craiului, traseele de carpatism sunt acele bijuterii geologice unice acestor masive montane, și anume văi de abrupt, brâuri și creste.

În continuare, dezvoltăm traseele de munte în Carpați, vorbind in special de cățărarea pe stâncă și escaladă, două discipline cu multe puncte comune.

  • Cățărare pe stâncă

Explicată simplist, cățărarea pe stâncă reprezintă utilizarea mâinilor și picioarelor pentru a urca pasaje stâncoase abrupte, ce uneori depășesc verticala. Veți spune că adesea se utilizează mâinile și picioarele – deci cățărarea – la trasee de carpatism sau chiar drumeție, și cum este astfel cățărarea pe stâncă o disciplină diferită?

Catarare pe stanca Bucegi

 

În contextul Carpaților, traseele de cățărare pe stâncă sunt acele trasee unde terenul implică importante porțiuni verticale, pentru depășirea lor fiind necesară utilizarea mâinilor și picioarelor, precum și a materialelor tehnice. În cea mai mare parte, este vorba de trasee cu mai multe lungimi de coardă (multi-pitch), urcate de echipe formate dintr-un cap de coardă și, de regulă, unul sau doi secunzi. În funcție de zonă și de natura traseului, capul de coardă poate utiliza protecțiile existente (protecții fixe – colțuri de stâncă, clepsidre, pitoane, spituri, ancore chimice) sau poate monta protecții mobile (nuci, friend-uri, hex-uri etc.). Terenul în care se desfășoară aceste trasee este unul alpin, fiind vorba de pereți și creste la mare altitudine, scopul principal fiind frumusețea liniei în sine și peisajele inedite și mai puțin dificultatea mișcărilor necesare pentru depășirea anumitor porțiuni.

În munții Carpați sunt mai multe zone unde cățărarea pe stâncă este una dintre disciplinele principale pe timpul verii și toamnei timpurii, atunci când stânca este uscată, fără gheață și zăpadă. Munții Bucegi și Piatra Craiului ocupă un loc de seamă, aici regăsind unele dintre cele mai cunoscute trasee din țară și cel mai înalt perete – Peretele Văii Albe. Tot aici este și locul de baștină al cățărării pe stâncă în România, primul traseu tehnic de perete urcat fiind Furcile, din Peretele Gălbinele al Bucegilor, la 20 octombrie 1935. Alte zone de mare interes pentru cățărarea pe stâncă sunt în Postăvaru, în munții Trascău, în Buila-Vânturarița și munții Hășmaș, în zona Cheile Bicazului. Lista nu este completă, în România fiind și alte zone unde s-au deschis trasee de cățărare pe stâncă, dar mai puțin populare.

Cotația traseelor de cățărare pe stâncă poate fi cu ușurință un subiect de sine-stătător, însă pentru articolul de față ne vom rezuma la a trece în revistă principalele moduri de gradare existente la nivel internațional și cum se aplică ele la realitatea Carpaților românești. Astfel, la nivel internațional se utilizează două cotații pentru pașii tehnici de cățărare, și anume scala UIAA, cu grade cuprinse între I și XII, și scara franceză, cu grade de la 1 la 9, ambele cu subdiviziuni. Aceste grade se acordă pașilor individuali ai fiecărei lungimi dintr-un traseu, pentru cotația de ansamblu utilizându-se gradele alpine românești, de la 1 la 7, de asemenea cu subdiviziuni. Totuși, așa cum am arătat în articolul anterior, traseele de cățărare pe stâncă pleacă, de regulă, de la gradul 2 românesc, gradul 1 fiind rezervat exclusiv carpatismului. În concluzie, pentru a nota dificultatea unui traseu de cățărare pe stâncă în România, cel mai bine se utilizează ambele sisteme de gradație, și anume gradul românesc de ansamblu, gradul pasului cheie în cățărare liberă și gradul impus, în cazul în care se recurge la cățărare artificială.

  • Escaladă sportivă

Escalada sportivă este acea ramură a cățărării pe stâncă unde traseele sunt scurte (o singură lungime de coardă) și, de regulă, de dificultate mare. Se utilizează protecții fixe a căror calitate este, în general, foarte bună, astfel încât cățărătorul se poate concentra pe realizarea mișcărilor, realizarea pașilor de mare dificultate fiind scopul acestei activități.

Zonele din Carpați în care se practică escalada sportivă sunt foarte numeroase, menționând doar câteva dintre ele: Bucegi, Postăvaru – Muchia Cheii, Piatra Craiului – Prăpăstiile Zărneștilor, Piatra Mare – Prăpastia Ursului, Cheile Turzii, Cheile Mănăstirii și Cheile Galbenului. Înafara arcului carpatic, dar tot în România, se poate practica escalada în munții Măcinului, pe granit. Se observă că zone care predomină sunt cele de chei și cariere, în general zone cu pereți scurți și ușor accesibile.

Gradele utilizate sunt cele menționate mai sus pentru pașii de cățărare, și anume gradele UIAA și gradele franceze. O bună conversie a gradului dintr-un sistem în altul regăsiți aici.

  • Via Ferrata

O activitate recentă în Carpați, via ferrata reprezintă parcurgerea traseelor de cățărare pe stâncă utilizând cabluri și trepte de metal care facilitează urcușul și, totodată, oferă posibilitatea de asigurare utilizând echipamentul specific. Zonele în care găsim trasee de via ferrata în România sunt Cheile Râșnovului (Postăvaru), Cheile Bicazului, Cheile Galbenului (Peștera Muierii), Vadu Crișului și Cheile Turzii.

Via Ferrata Cheile Turzii

Și pentru măsurarea dificultății în traseele de via ferrata se utilizează mai multe metode, despre care puteți citi pe larg aici.

Am rezumat în această a doua parte a subiectului trasee de munte în Carpați cățărarea pe stâncă și două subdiscipline, escalada sportivă și via ferrata.  În următorul articol vom trata activitățile de iarnă, și anume alpinismul și schiul.

 

One Thought to “Trasee de munte în Carpați (II)”

  1. […] drumeție și carpatism, traseele de munte în Carpați includ și trasee de cățărare pe stâncă, de via ferrata și alpinism; detalii despre acestea și metode de clasificare puteți […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.