Mersul pe munte este o activitate minunată! Alături de prieteni sau un ghid montan, drumeția, alpinismul, cățărarea pe stâncă sau via ferrata sunt modalități prin care poți descoperi lumea verticală a muntelui, te poți cunoaște mai bine și poți vedea frumusețea naturii, dincolo de șosele aglomerate și orașe ticsite de oameni.
Mersul pe munte nu este, totuși lipsit de pericole, așa că este foarte important să faci lucrurile ca la carte, să îți organizezi ieșirea cât mai bine, astfel încât să fii în siguranță pe întregul ei parcurs și să te bucuri de frumusețea din jur. Astfel, este important ca ghidul montan pe care îl alegi, în cazul în care activitatea propusă depășește nivelul tău de pregătire, să fie unul care să merite încrederea ta. Prețul nu este cel mai important aspect al relației contractuale dintre un client și un ghid montan!
Atestatul de ghid montan atestă faptul că ghidul a urmat un curs de calificare, care, cel puțin în teorie, îi conferă cunoștințele specifice. Într-un stat în care autoritățile sunt preocupate de calitatea turismului montan, prezența acestui atestat ar însemna, din start, că ghidul corespunde tuturor rigorilor. Din păcate, în România nu este cazul, așa că se impun mai multe criterii de alegere a unui ghid montan.
Asigură-te că alegi un ghid format profesional, cu competențe recunoscute și verificabile, care să promoveze un raport optim ghid:clienți, să ofere informații transparente, să aibă competențe de prim ajutor, să consolideze relația contractuală prin factură și să aibă cunoștințe montane suficiente pentru a-ți oferi cea mai bună experiență în activitatea montană, siguranța ta fiind pusă pe primul loc.
Iată care sunt câteva dintre cele mai importante criterii pe care trebuie să le îndeplinească un ghid montan:
Legislația română în vigoare pentru turism face, din păcate, referire exclusiv la practicarea drumeției, respectiv practicarea profesiei de ghid de drumeție montană. Astfel, în urma modificărilor legislative din 2023, ghidul montan național, respectiv profesionistul cu competențe complete în mediul montan românesc, nu mai este considerat ghid de turism și, drept urmare, atestarea sa profesională ca ghid de turism nu mai este valabilă în cadrul Ministerului Turismului.
Pe de altă parte, însă, ghidul de drumeție montană, cu competențe limitate de teren și activitate, este considerat în continuare ghid de turism și atestat ca atare, lista acestora putând fi consultată aici. Poți consulta lista ghizilor montani atestați înainte de modificarea respectivă, acest lucru oferindu-ți informații oficiale despre persoanele care au urmat un curs de formare profesională și au fost atestate de autorități anterior modificării legislative menționate anterior. Totodată, este important să știi că, în acest moment, doar activitatea de drumeție este gestionată de către Ministerul Turismului, iar cățărarea, alpinismul și schiul de tură sunt considerate sporturi, fără autoritate de reglementare și control. E bine să știi că, în prezent, există în Camera Deputaților un proiect de lege pentru reglementarea profesiilor montane, care ar trebui să lămurească toate aceste probleme și să alinieze România la nivelul UE în domeniu.
Îți recomand să verifici cu ghidul pe care dorești să îl angajezi ce curs de formare profesională a urmat și anul absolvirii, precum și detalii legate de activitatea sa profesională.
Calitatea de membru într-o asociație profesională este un alt aspect important. În cazul așa-numiților ghizi independenți, este foarte important să privești cu un ochi critic și rațional activitatea sa profesională.
În orice caz, o persoană care conduce contra cost grupuri în teren montan fără formare profesională comite o fraudă pedepsită conform legii.
În cazul în care dorești să fii însotit de un ghid român peste hotare, asigură-te că are competențele recunoscute de statul gazdă. Spre exemplu, în țări cu profesia reglementată, precum sunt Franța, Italia, Austria, Elveția, Slovenia sau Slovacia, diploma națională a ghizilor montani români nu este recunoscută, iar posesorul acesteia nu poate lucra legal. Contractarea serviciilor unui ghid montan nerecunoscut de statul gazdă poate duce la întreruperea turei, la reținerea și interogarea ghidului de către autorități, la anularea asigurării de călătorie a clientului și pierderea potențială a întregii contravalori.
Ghizii montani internaționali UIAGM și liderii montani internaționali UIMLA au competențele recunoscute peste tot în lume, inclusiv în Alpi. România este reprezentată în cadrul UIMLA prin Societatea Ghizilor și Liderilor Montani, și în cadrul UIAGM prin EEMGA.
Poate cel mai bun indicator al profesionalismului pe care îl oferă un ghid este numărul maxim de clienți pe care îi acceptă într-o tură. Prin urmare, raportul ghid:clienți este un excelent indicator al siguranței pe care o vei avea în tura respectivă, pe de o parte, și a profesionalismului respectivului ghid, pe de altă parte. Este de la sine înțeles că buna gestionare a unui grup de oameni este invers proporțională cu mărimea acestuia, iar în teren montan o slabă gestionare a grupului poate avea efecte dintre cele mai nefaste.
Un grup restrâns are multiple avantaje practice, începând cu viteza mai mare de deplasare în teren dificil (ceea ce înseamnă siguranță!) și până la atenția mai mare acordată de ghid fiecărui participant. Bineînțeles, pentru ture de dificultăți reduse și pentru plimbări în natură, grupul poate crește în interes social, însă dimensiunea grupului nu trebuie confundată cu raportul ghid:clienți și trebuie impusă o limită.
În conformitate cu codurile de bună practică ale asociațiilor profesionale de ghizi de nivel internațional, sunt acceptabile următoarele raporturi ghid:clienți, în funcție de tipul de tură:
– drumeție montană, nivel ușor (trasee verzi și albastre, poteci de munte bine conturate, fără zone expuse, diferență de nivel mai mică de 600m, orice anotimp): 1:14
– drumeție montană, nivel mediu-dificil (trasee roșii și negre, poteci mai bine sau mai puțin conturate, zone expuse, lanțuri, diferență de nivel mai mare de 600m, orice anotimp): 1:6
– drumeție alpină/carpatism (poteci alpine, văi de abrupt și creste pe timp de vară): 1:4
– cățărare pe stâncă/gheață/mixt în teren alpin: 1:2
– alpinism clasic (văi de abrupt, creste, vârfuri alpine pe timp de iarnă) și schi-alpinism: 1:4
– cățărare sportivă la faleza de stâncă: 1:4
– schi de tură: 1:6;
– via ferrata: 1:4;
– cursuri de inițiere în alpinism sau cățărare pe stâncă: 1:6.
Prea mulți clienți la un singur ghid crește riscul de accidentare într-o tură montană.
Un ghid este dator să ofere clienților toate informațiile referitoare la identitatea și activitatea sa. Astfel, pe lângă numele complet, ghidul trebuie să pună la dispoziția clienților informații despre formarea sa profesională, trebuie să ofere informații verificabile despre turele anterioare și numărul legitimației de membru într-o asociație profesională.
Pentru turele externe în state cu profesia reglementată, el este dator să pună la dispoziție autorizațiile care atestă dreptul de a profesa în acele state. Cere-i aceste detalii!
În plus, opinia clienților anteriori ar trebui să conteze în decizia de alegere a ghidului montan. Identifică și discută cu foștii clienți despre persoana căreia urmează să i te încredințezi pe munte și încurajează-i să își spună povestea. De prea multe ori lucrurile rele rămân nespuse până când este prea târziu și se ajunge la experiențe neplăcute sau chiar adevărate tragedii.
Este de preferat ca ghidul montan să fie și membru al unei asociații profesionale, care poate garanta competențele acestuia și poate oferi informații suplimentare despre activitatea sa. Pentru ture internaționale în state unde profesia de ghid montan este reglementată, calitatea de membru într-o asociație profesională afiliată internațional este obligatorie.
Lipsa informațiilor despre identitatea ghidului și a serviciilor sale denotă lipsa de profesionalism și încrederea redusă pe care o oferă acel ghid.
Întrucât orice activitate montană prezintă un grad de risc ce nu poate fi complet eliminat, ghidul montan este dator să aibă competențe de acordare a primului ajutor în caz de accident. Este de preferat ca acesta să fie instruit pentru acordarea primului ajutor specializat pentru domeniul outdoor, însă simpla deținere a unui certificat care să ateste cunoștințele minime (curs de prim ajutor Crucea Roșie) denotă implicarea și interesul ghidului în acest domeniu.
Solicită ghidului dovada competențelor de prim ajutor. Lipsa acestor cunoștințe crește pericolul în cazul producerii unui accident.
În România, ghidul montan poate lucra ca independent sau colaborator al unei agenții de turism. În ambele situații, el este dator să ofere o factură pentru serviciile de ghidaj oferite clienților săi. Prin factura fiscală, ghidul poartă răspunderea legală asupra celor pe care îi conduce, existând o recunoaștere oficială și contractuală în acest sens.
În lipsa acestui document, întreaga răspundere legală îi revine clientului, pentru că, oficial, tura și ghidul nu au existat.
Un aspect mai greu de verificat de către un potențial client, cunoștințele generale montane ale unui ghid montan pot face diferența dintre o tură reușită, plăcută, și una încheiată timpuriu sau cu un eveniment nefericit.
Ghidul montan este dator să aibă cunoștințe generale de geografie, istorie, biologie și culturale, astfel încât să le ofere clienților săi o experiență turistică completă, care să nu se rezume doar la parcurgerea traseului propus. În calitate de profesionist al muntelui, ghidul montan este un reper de educație montană pentru cei pe care îi însoțește și nu numai, având datoria, cel puțin morală, de a-i face pe cei cu care interacționează să iubească și să respecte natura și muntele. Ghidul montan este un profesor pentru cei pe care îi călăuzește, împărtășind cu aceștia experiența și cunoștințele sale.
Pe parcursul unui traseu, ghidul montan trebuie să ia cea mai bună decizie în privința retragerii în caz de urgență, cunoașterea reliefului local fiind deosebit de importantă în acest sens. Astfel, un ghid montan trebuie să cunoască traseele de acces din și către obiectivele vizate, atât cele turistice, cât și cele alpine, după caz.
Reține că nicio activitate montană nu este complet lipsită de risc, iar un ghid montan are datoria să reducă riscurile la care ești expus la cel mai scăzut nivel posibil, fără a le putea elimina cu totul. Criteriile de mai sus reprezintă doar câteva sfaturi pentru cum poți alege un ghid montan. Ele sunt completate de atribuțiile ghidului montan.
Bucură-te de natura muntelui în siguranță și vei avea o experiență de neuitat!
Salutare
Din punctul meu de vedere Contractul intre cel ghidat si ghid stabileste responsabilitatile. Factura in sine nu are decat valoarea de a certifica cuantumul de plata intre parti.
SI daca tura este facuta pe degeaba sau in urma unui Acord verbal, dar tu esti in pozitia de ghid, ai aceleasi responsabilitati (de siguranta), pe care de altfel le ai in orice tura ghidata.
In rest ca stai 8 ore sau 3 zile pe munte, ca daca nu pot merge le dai sau nu banii inapoi, sau continui pana se termina tura este treaba Contractului.
Mac
Contractul poate fi în formă scrisă sau în formă verbală; în cazul unui contract verbal, în care serviciile sunt oferite contra cost, factura este mijlocul de probă. Evident că principala responsabilitate a ghidului este asigurarea unui risc minim acceptat. Argumentul meu este legat de acele situații în care, în urma unor evenimente nefericite, ghizii s-au dezis de clienții-victime ale accidentelor, care au devenit ba prieteni, ba vecini, în orice caz, “neplătitori”.