La 20 octombrie 1935, odată cu parcurgerea traseului Furcile din peretele Gălbinele, în munții Bucegi, s-a urcat primul perete stâncos din Carpații românești.
Cap de coardă a fost Niculae Baticu, un tânăr cățărător talentat din cadrul Clubului Alpin Român, iar secunzii Ion Trandafir și Dan Popescu. Cu doar o săptâmână în urmă, cei trei, alături de Sorin Tulea, parcurseseră în premieră Fisura Gălbinele.
Primul care a intenționat urcarea peretelui Gălbinele a fost Nicu Comănescu, linia încercată fiind astăzi parte a traseului Cele Trei Surplombe. Baticu, privind peretele de pe creștetul Colțului Gălbinele, într-unul drumurile sale prin Bucegi, și-a imaginat urcarea venind dinspre Hornul Coamei, pe un brâu de piatră care oferă un acces direct spre linia evidentă a traseului Furcile. Inițiativa de intra în perete i-a aparținut însă lui Trandafir, care a “aranjat” relația cu Comănescu, cel care, conform înțelegerii cu Nae Dimitriu, deținea monopol pe tentativele în peretele Gălbinele. Conștiincios, Baticu își procură pantofi de plajă cu talpă de sfoară, conștient fiind că nu putea urca în ciorapi, precum la premiera anterioară. Mai mult, Trandafir cumpără două frânghii de căruțași de câte 25m fiecare, admițând că la acea vreme nu aveau habar de cât trebuie să reziste o frânghie la cădere…
Noi mergem să urcăm, nu să cădem…
Dimineața zilei de 20 octombrie le surâde și, pe lângă vremea frumoasă, muntele le oferă un piton pierdut de echipa Comănescu, care se alătură celor șase păstrate de la premiera anterioară. Astfel înarmați cu o asemenea “avere”, Baticu urmează linia imaginată și urcă rapid Hornul Coamei, având senzația eronată că nu a atins firul; această eroare a ajuns și în imaginea publicată în Buletinul Alpin la articolul dedicat premierei. În continuare, cei trei urcă peretele, dificultățile întâmpinate fiind mai ales de ordin logistic. Ultima lungime este finalizată pe întuneric, prin tracțiunea lui Popescu. La coborâre, Trandafir preia conducerea grupului, fiind singurul care știa drumul pe creastă spre Brâul Mare al Coștilei.
Traseul Furcile a fost un punct de cotitură în cățărarea pe stâncă din România, fiind primul traseu de perete realizat, până atunci abordându-se numai văi de abrupt, hornuri și creste. Realizarea este cu atât mai remarcabilă cu cât premiera a fost realizată la vedere, dintr-o singură intrare, cu doar șapte pitoane și patru carabiniere.
Au existat și voci contrarii – ce ați urcat voi e doar jumătate de perete!. Un lucru e cert, însă, noua generație de câțărători își dovedise valoarea, iar restul e #istoriamuntelui.
Imagini din colecția Sorin Tulea și Buletinul Alpin Român.
E bine că scrii.
Succes în continuare!
Mulțumiri!