Istoria muntelui: K2, Wiessner, 1939

În 1939 s-a consumat una dintre cele mai bizare tragedii ale alpinismului pe optmiari, odată cu expediția americană de pe K2 condusă de Fritz Wiessner, în ciuda extraordinarei performanțe de a fi ajuns la 240m de mult doritul vârf.

Expediția din 1939 a fost condusă de Fritz Wiessner, german la origine, considerat la cei 39 de ani unul dintre cei mai importanți montaniarzi ai Americii. Cu un important palmares în Alpi, inclusiv trasee în premieră, în 1932 a urcat pe Nanga Parbat, ajungând la 7000m, în cadrul expedițiilor germane de explorare a vârfului. Nivelul său tehnic era cu mult peste cel al noilor săi compatrioți, iar expediția din 1938 ar fi putut fi condusă de el, însă i-a cedat locul lui Charles Houston, fiind acuzat ulterior de acesta că dorește să lase munca explorării în sarcina altora, țintind doar spre gloria atingerii vârfului…

66811140 1026187657772617 547994757037555712 n - Istoria muntelui: K2, Wiessner, 1939Alegerea membrilor expediției s-a dovedit a fi foarte problematică în 1939, numărul alpiniștilor cu suficientă experiență fiind foarte limitat în America acelor ani. Întrucât niciunul dintre cei care fuseseră pe K2 în 1938 nu a putut lua parte la încă o expediție, Wiessner a fost nevoit să-i aleagă pe cei mai buni dintre cei mai slabi… Dintre aceștia se remarcă Tony Cromwell, cu un bun palmares, însă aproape întotdeauna însoțit de ghizi, Dudley Wolfe, un miliardar din boston, cu experiență minimă, de asemenea alături de ghizi, și Jack Durrance, o apariție de ultim moment în echipă, ghid montan. Wiessner se putea baza însă pe serviciile lui Pasang Kikuli, șerpaș, cu o impresionantă experiență la mare altitudine.

În ciuda tuturor neajunsurilor, ce au inclus probleme logistice (lipsa bocancilor de altitudine pentru Durrance) și probleme de sănătate pentru unii dintre membri, expediția reușește să instaleze tabăra VIII pe umărul dinaintea piramidei finale, la 7700m. Este remarcabil că, până la data de 17 iulie, Wiessner petrecuse 24 de zile la peste 6700m, iar Wolfe 26. Împreună cu Pasang Lama, pornesc spre vârful de 8611m, însă, depășit de dificultățile tehnice, Wolfe se întoarce la tabără.

Wiessner și Kikuli instalează tabăra IX la 7940m, iar liderul notează că poziția pe munte era extrem de favorabilă. Am construit o serie de tabere bine aprovizionate, cu corturi, saci de dormit și combustibil, […]. Wolfe a rămas la VIII cu provizii, iar aici, la IX, avem provizii pentru 6 zile, dacă este nevoie de atât.

La data de 19 iulie, Fritz Wiessner și Pasang Lama pornesc asaltul asupra vârfului #K2, pe o vreme perfectă. Wiessner alege zona stâncoasă din stânga culoarului de zăpadă care prezenta multiple riscuri obiective (prin prăbușirea unui imens serac a provocat tragedia din 2008), o zonă ferită de pericole obiective, însă de o dificiultate extremă pentru Pasang Lama. După 9 ore de efort și cea mai dificilă cățărăre de până la acea dată la altitudine, cei doi reușesc să ajungă pe platoul final, la 8370m, cu doar 240m de teren ușor până la vârf. Deși Wiesnner a propus traversarea platoului pe timp de noapte, Pasang Lama a refuzat, nedorind să urce pe întuneric. Liderul îi respectă dorința și se întorc în tabără, unde ajung la 2.30; Pasang Lama pierde ambele perechi de colțari pe care le căra în timpul coborârii.

Am regretat de multe ori în timpul coborârii că am renunțat. Ar fi fost atât de ușor să mergem pe vârf și să ne întoarcem în zona dificilă a doua zi dimineața. Am fost foarte obosiți când am ajung în tabără, scria Wiessner.

 

După o zi de odihnă, timp în care proviziile știute nu s-au arătat, cei doi fac o nouă tentativă, alegănd de această dată culoarul de zăpadă. Cu zăpadă proastă sub picioare și fără colțari, sunt nevoiți să abandoneze și să revină în tabără.67070562 1026187734439276 5380550327655202816 n 400x283 - Istoria muntelui: K2, Wiessner, 1939

Coborând spre tabăra VIII, cu intenția de a lua un nou echipament și de a-l înlocui pe Pasang Lama cu un șerpaș mai odihnit, Wiessner descoperă, absolut uluit, că Dudley Wolfe a rămas singur tot timpul, fără ajutoare și, în lipsa chibriturilor, fără hrană și apă. Wiessner nu a înțeles de ce nu au sosit ajutoarele, conform indicațiilor date. Coborând toți trei spre VII, Wolfe alunecă și, fără prompta intervenție a lui Wiessner, toți trei ar fi pierit. Șocul avea să vină însă odată cu ajungerea la locul taberei VII, unde corturile erau prăbușite, pline de zăpadă, iar mâncarea împrăștiată în jur. Era evident că nimeni din vale nu fusese acolo.67358364 1026187691105947 6490343626101489664 o 292x400 - Istoria muntelui: K2, Wiessner, 1939

Lăsându-l pe Wolfe la tabăra VI, Wiessner și Pasang Lama coboară mai departe, cu intenția de a face o nouă tentativă încă valabilă. Ajung în tabăra de bază pe 24 iulie, extrem de obosiți și într-o stare foarte proastă. Wiessner îl acuză pe Cromwell, conducătorul adjunct, că a încercat să îi omoare; în schimb, acesta îl acuză pe lider că l-a părăsit pe Wolfe.

Pentru salvarea lui Wolfe, singura persoană rămasă pe munte, au fost trei tentative. În cea de-a doua, la Wolfe ajung trei șerpași, Pasang Kikuli, Pasang Kitar și Phinsoo, și îl găsesc viu, dar într-o stare extrem de proastă, apatic și acoperit de urină și fecale. Refuză să coboare cu ei, cerând încă o zi de odihnă. După furtună, cei trei șerpași încearcă să revină pe 31 iulie, însă nu se vor mai întoarce niciodată.

Este remarcabilă performanța lui Fritz Wiessner de a fi ajuns la 240m de vârf, conducând aproape fiecare lungime de coardă până acolo. De asemenea, trebuie notat devotamentul și curajul celor trei șerpași care, în ciuda condițiilor meteorologice, au încercat salvarea lui Wolfe, cu prețul propriilor vieți. În final, expediția americană din 1939 rămâne în #istoriamuntelui drept una dintre cele mai mari controverse și tragedii, cu ecouri până în anii ’80.

Wiessner a rămas cu gândul la K2 până la sfârșitul vieții, marea luptă, speranța cea mai mare și cea mai mare dezamăgire a carierei mele alpine.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

error: Content is protected.