Istoria muntelui: Matterhorn

Matterhorn este un munte emblematic al Alpilor, iar ascensiunea sa de la 14 iulie 1865 este considerată încheierea unei perioade de aur în alpinism și #istoriamuntelui.

În 1860, Edward Whymper, un tânăr englez pasionat de artă, își propune să urce impozantul vârf, încă neurcat. Află curând de ghidul italian Jean-Antoine Carrel și de tentativele acestuia de a urca vârful încă din 1857. Între anii 1861 și 1865, cei doi au avut mai multe tentative de a urca pe Matterhorn pe creasta sud-vestică, însă au devenit din ce în ce mai distanți, până la rivalitate. Whymper susținea că din puternice considerente naționaliste, Carrel nu își dorea ca vârful să fie urcat de un englez.

Convins de un acces mai facil spre vârf dinspre partea elvețiană a muntelui, Whymper încearcă în 1865 o rută catre traversa fața estică, între crestele Furggen și Hörnli; o avalanșă de pietre întoarce echipa din drum, ghizii refuzând să continue ascensiunea. Decis să urce muntele plecând din Zermatt, Whymper se străduiește să găsească parterneri de ascensiune și îl întâlnește astfel pe lordul Francis Douglas.800px Matterhorn ascent Dore 278x400 - Istoria muntelui: Matterhorn

În dimineața zilei de 13 iulie, echipa, formată din Whymper, Francis Douglas, Charles Hudson și Douglas Hadow, însoțiți de ghidul lor Michel Croz, precum și ghizii elvețieni Peter Taugwalder și fiul acestuia. Instalează corturile la o altitudine de 3380 de metri, iar Croz și tânărul Taugwalder explorează creasta, aflând că nu prezintă dificultăți notabile. În dimineața următoare continuă ascensiunea, urcând în mare parte fără a utiliza coarda, cu Hudson și Whymper alternând conducerea. Imediat sub vârf traversează spre fața nordică, evitând ultima porțiune a crestei Hörnli, și pășesc pe vârful Matterhorn la ora 13 și 40 de minute.

Panta se ușurase, iar Croz și cu mine am început să alergăm, încălzindu-ne tare. La 1.40 p.m. lumea era la picioarele noastre și Matterhorn era cucerit. Uraa! Nu era nicio urmă pe vârf.

800px Matterhorn disaster Dore 298x400 - Istoria muntelui: MatterhornWhymper se asigură că nici partea italiană a vârfului nu fusese călcată de om și privește spre panta muntelui, unde îi vede la mare depărtare pe Carrel și echpa sa. Făcut atent de pietrele aruncate de pe vârf de către rivalul său, Carrel își încheie ascensiunea.

După o oră petrecută pe vârf, cei șapte își încep coborârea, cu Croz în față. Descațără cu atenție, pe rând. La vreo oră de coborâre, Hadow, cel mai lipsit de experință membru al echipei, care a necesitat mult ajutor din partea ghizilor și la urcare, alunecă și cade peste Croz, pe care îl prinde nepregătit; în cădere, cei doi îi trag după ei pe Hudson și Douglas. Auzind strigătul lui Croz, Whymper și cei doi Taugwalder se prind bine de stânci și reuseșc să rămână pe poziții, iar coarda se rupe. Whymper reușește să îi vadă pe cei patru încercând cu disperare să se oprească, căzând din piatră în piatră și dispărând în final dincolo de muchie. În dimineața următoare, Whymper și cei doi Taugwalder ajung în Zermatt.

Accidentul a fost îndelung mediatizat în epocă. Taugwalder-tatăl a fost acuzat, judecat și achitat, iar regina Victoria a fost la un pas de a interzice alpinismul pentru cetățenii britanici.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

error: Content is protected.