În urmă cu câteva zile s-a desfășurat, în munții Bucegi, un eveniment insolit: doborârea recordului pentru “cea mai mare imagine a unui cromozom uman”. Mai mult de atât, evenimentul a fost prezentat drept “cea mai mare expeditie medicala pe vârful Omu”. Insolit și, dacă nu aș fi înțeles cascadoria de publicitate mascată sub titluri bombastice, aș fi adăugat și inutil. Nicio problemă până aici, însă, dacă nu ar fi fost un eveniment deosebit de periculos pentru cei care au participat și deosebit de grav, având în vedere modul îndulcit în care mass-media a prezentat cazul și reacțiile incomplete, timide, întârziate sau complet absente ale comunității montane din România, registru în care se înscrie și opinia de față.
Cum s-a desfășurat evenimentul, conform unui articol media comunicat de organizator?
Aproape 800 de medici, asistenți, psihologi, farmaciști, infirmieri și alți membri ai personalului medical și auxiliar din Grupul MedLife, dar și din câteva unități sanitare de stat din întreaga țară, au escaladat al 11-lea vârf ca înălțime din România, sub conducerea unor ghizi montani cu experiență recunoscută, coordonați de alpinistul David Neacșu. […] Siguranța tuturor participanților a reprezentat încă de la început o prioritate pentru organizatori. Tocmai de aceea, un grup de 40 de ghizi profesioniști, oameni cu experiență care au coordonat nenumărate expediții naționale și internaționale, în frunte cu David Neacșu, alpinistul care a condus prima expediție integral românească pe Everest în 2003, a însoțit participanții la expediția medicală pe Vf. Omu. Printre alte nume sonore care au însoțit expediția se numără Horia Colibășanu și Marius Gane, poate cei mai titrați alpiniști români care au escaladat vârfuri de peste 8000 m. De asemenea, pe toată durata expediției, organizatorii au fost în strânsă legătură cu Salvamont România și Jandarmeria Montană pentru o bună desfășurare a evenimentului.
Care a fost, de fapt, realitatea din teren?
Momente cu prag critic psihologic atins […]. Versant […] practic trebuie să îl escaladezi sau să îl ocolești ținându-te de o sfoară […]. La plecare eram 800 oameni care voiam sa plecăm odată și pe sfoară se cobora câte unul. Imaginați-vă cât ar fi durat […]. Deja ploua, tuna ghidul nostru după ce am stat cam 30 min și am așteptat […] a început și grindina. […] Pe același versant un alt ghid și salvamontiștii ofereau o frânghie, pe care cine era curajos sa coboare singur, ei asigurând frânghia. […] Mănuși din părți… […] Pică o doamnă. Și o vad cum se rostogolește la vale… […] A sărit un salvamontist pe ea… la propriu a sărit pe ea… și nu se opreau nici împreună… atunci a sărit și ghidul nostru pe amândoi și așa s-au oprit. […]
Deși aici am extras doar câteva elemente relevante în privinta realității din teren, întreaga postare este relevantă pentru orice persoană care are o oarecare experiență montană și, cu atât mai mult, pentru un profesionist serios – sau, poate ar trebui să spun, cu experiență recunoscută, calificat, competent și serios. Problemele care transpiră din relatarea participantei sunt evidente.
În descriere e vorba de ultima urcare spre vârful Omu dinspre șaua Văii Cerbului, respectiv depășirea sau ocolirea vârfului Găvanele. Pentru cei care nu cunosc munții Bucegi, este o zonă care, în condiții de vară și pe vreme bună, este lipsită de dificultăți tehnice de orice fel.
Același participant concluzionează, într-unul dintre comentarii, că, până la urmă, toată tevatura, pericolul de moarte și trauma au fost un rău necesar…
Na… nu poți întra în cartea recordurilor așa… stând la soare.
Ce concluzii putem trage?
Din capul locului, organizarea a fost defectuoasă pe multe planuri. Grupul nepermis de numeros și neomogen, echipamentul neadecvat, raportul ghid:turiști nepermis de mare și alegerea de a continua traseul în condiții atmosferice periculoase au pus în real pericol aproape 800 de oameni.
În urmă cu aproape un an, un turist își pierdea viața lovit de trăsnet nu departe de vârful Omu, de asemenea parte a unui grup numeros și organizat de persoane care nu au ținut cont de evoluția evidentă a condițiilor atmosferice. Cu acel prilej, Societatea Ghizilor și Liderilor Montani a emis un comunicat în care a subliniat importanța unui raport corect ghid:turiști pentru activitățile montane și rolul pe care îl are ghidul montan în evaluarea, prevenirea și gestionarea riscului în activitățile montane.
Printre cei 40 de “ghizi montani profesioniști” descriși de comunicatul din media pentru aceast expeditie medicala este posibil să fi fost și persoane, calificate sau nu, ale căror abilități organizatorice, practice și tehnice să fi lăsat de dorit. Altfel, acel salvamontist nu ar fi fost nevoit să se “arunce” pe persoana care a alunecat. Aici poți citi despre cum alegi un ghid montan în România.
Nu este clar în ce măsură a contribuit serviciul Salvamont la acest eveniment. Conform legii, serviciul Salvamont are exclusiv atribuții de salvare și de prevenire a accidentelor, și nu în însoțirea grupurilor de turiști, prerogativă care aparține calificării de ghid montan.
Doar hazardul a făcut ca incidentele petrecute să rămână fără urmări majore, fără a avea parte de tragedii.
O parte covârșitoare a participanților, comunității și persoanelor influente vor trăi, în continuare, in iluzia falsei siguranțe în ceea ce privește activitățile montane.
Măcar… cea mai mare expeditie medicala a bătut recordul și capitalul de imagine a fost contabilizat de către toți cei care și-au dorit asta.
(sursă imagini: facebook)