Explorare pe Braul de Jos din Piatra Craiului

Când un ghid montan reușește a-și rupe-o zi liberă, o petrece fie la antrenament, fie hoinăind prin locuri mai puțin cunoscute lui, în căutarea unor noi trasee, ori, pur și simplu, pentru sufletul său. Cam așa a fost și Braul de Jos al Pietrei Craiului, mai precis porțiunea cuprinsă între Refugiul Crăița și Drumul lui Deubel, la care priveam de mult cu jind dinspre capete sau, pur și simplu, din poteca turistică a Șpirlei, însă nu găseam niciodată timpul să i-l dedic.

Când telefonul sună cu propunerea lui Eugen de a merge la cățărat în zona Ciorânga Mare, negoiem preț de câteva idei și decidem că vremea răcoroasă ne îmbie mai tare la un traseu de carpatism și, astfel, Braul de Jos, pe care Eugen, deși mai fusese cu ani în urmă, nu și-l amintea prea bine, devine soluția salvatoare unei zile libere-ntre ghizi. Porțiunea cuprinsă între Crăița și Lanțurile lui Deubel este cunoscută și sub alte denumiri, precum Braul Inflorit sau Braul Florilor de Colți, însă, fiind parte a drumului care leagă Malul Galben de Poarta lui Anghelide și, mai departe, de Umărul de Jos, apartenența sa la Braul de Jos este deplin justificată.

Așa cum pare din paginile caietelor de la refugiile ascunse ale abruptului vestic, Braul de Jos stârnea oarece vâlvă printre iubitorii de abrupt vestic de la începutul anilor ’70, aflați, probabil, sub oblăduirea unui Mircea Florian, personaj care și-a lăsat amprenta pe istoria recentă a Westwand-ului. Construcția Crăiței în 1976 a înlesnit parcurgerea brâului, care era totuși rezervată unei categorii aparte de mergători în abrupt, având în vedere provocările pe care ridică porțiunea terminată în drumul lui Deubel. Totuși, unele dintre pitoanele întâlnite pe traseu par anterioare acestei perioade și bănuiesc că ciocanul unui Ionel Coman le-a pecetluit soarta, pașii săi răscolind pe îndelete zona în anii ’50-’60.

Nu voi zăbovi asupra descrierii traseului, căci ea este deja disponibilă cu suficiente detalii pentru ca un iubitor carpatism cu experiența necesară să poată parcurge traseul fără mari bătăi de cap. Trebuie precizat că, deși parte a Brâului de Jos, această porțiune nu prezintă în totalitate caracteristicile unui brâu, ridicând anumite probleme de ordin tehnic (rapeluri, pasaje de cățărare de până la gradul IV UIAA, traversări expuse), de orientare (frecvente schimbări de direcție, zone friabile, vegetație) și probleme în a asigura protecția secunzilor.

În încheiere, traseul este un deliciu pentru cei ce îl pot gusta la adevarata lui frumusețe și m-am bucurat să fi împărtășit această emoție în compania lui Eugen. Carpatismul rămâne, prin frumusețea zonelor străbătute și sentimentul de libertate, o mare dragoste, iar muntele expresia supremă a naturii.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

error: Content is protected.