În continuarea primei părți a articolelor dedicate celor pasionați de carti de munte, de biografii ale montaniarzilor de pretutindeni, povestiri, cărți istorie montană sau ghiduri turistice și monografii, prezentăm noi titluri.
Vă recomandăm carti de munte atât din literatura universală, cât și din cea românească, titlurile menționate fiind, în opinia noastră, reprezentative pentru orice iubitor de munte.
Una dintre cele mai frumoase carti de munte scrise vreodată, Cuceritorii inutilului este o superbă pledoarie pentru munte, prietenie și dragoste de natură.
Născut la Grenoble în 1921, autorul Lionel Terray a fost unul dintre cei mai de seamă alpiniști francezi și cel mai important alpinist de expediții în munți înalți din perioada sa. Cititorul este captivat de paginile cărții și de povestea vieții autorului, de la primele ascensiuni din adolescență, la traseele clasice ale Alpilor, la premiera șeii Caimanului și marii pereți nordici din Grandes Jorasses, Eiger și Piz Badile. Alături de partenerul și bunul său prieten Louis Lachenal, Terray a ridicat ștacheta alpinismului la un nivel de neimaginat până atunci, formând o perfectă echipă alpină. Un întreg capitol este dedicat expediției franceze din 1950 pe Annapurna, cel de-al zecelea vârf al lumii și primul optmiar urcat, în care Terray a jucat un rol decisiv. În încheiere, Terray povestește despre celelalte expediții la care a participat, cu importante premiere în Himalaya (Makalu, Jannu), Anzi (Huantsan, Chakraraju) și Patagonia (Fitz Roy).
Lionel Terray împărtășește cititorilor gânduri despre alpinism și vorbește cu mare pasiune despre profesia sa, aceea de ghid montan, care “se află într-un contact permanent cu o natură în care splendoarea și măreția strălucesc din toate părțile și este greu ca frumusețea și măreția cadrului ce-l înconjoară să nu se reflecte întrucâtva și asupra caracterului său”.
Cuceritorii inutilului este una dintre acele carti de munte care nu trebuie ratată de niciun montaniard.
În 1963, o expediție americană reușea ascensiunea crestei vestice a Everestului, cea mai importantă realizare în Himalaya de până la acel moment. Ascensiunea este detaliată în cartea Everest: Creasta Vestică de Thomas F. Hornbein, care, alături de Willi Unsoeld, a urcat creasta spre vârf.
Cititorul află detalii despre organizarea expediției-gigant, care a avut ca scop principal atingerea vârfului Everest pe ruta clasică prin Șaua Sudică. Astfel, primul american pe cel mai înalt vârf al lumii a fost Jim Whittaker. Hornbein și Unsoeld însă nu au renunțat la planul de a face un nou traseu și, în ciuda presiunilor logistice și timpului extrem de limitat, reușesc atingerea vârfului în seara zilei de 22 mai. Coboară pe ruta clasică, reușind astfel și prima traversare a Everestului.
“Everest: Creasta Vestică” este o carte dedicată pasionaților de alpinism și celor care doresc să descopere cât mai mult din istoria ascensiunilor pe cel mai înalt vârf al lumii.
În alpinismul și cățărarea pe stâncă din Carpați, dar și în literatura montană românească, Ionel Coman își are locul bine stabilit. Amintirile sale despre munte, povestite în cartea Am îndrăgit munții, reprezintă o frumoasă lectură pentru pasionații genului și nu numai, fiind una dintre cărțile de munte de căpătâi în biblioteca montaniardului român.
Ionel Coman s-a născut la Brăila în 1920, iar primele cățărări le-a făcut singur, cu un ingenios sistem de autoasigurare. Participă la primele școli de tehnică alpină din perioada interbelică și în 1940 urcă primul Peretele Văii Albe, cel mai înalt din țară, pe traseul Fisurile Centrale. În cartea sa “Am îndrăgit munții” povestește începuturile sale, cu multă pasiune și captivează cititorul prin sinceritate. Capitolele dedicate Crestei Picăturii, “inamicul principal”, sunt de o profundă emoție.
Pe lângă o bogată activitate alpină, cu nu mai puțin de 30 de trasee deschise în Bucegi, Piatra Craiului și alte zone, Ionel Coman a avut si o importantă activitate literară, printre titlurile sale numărându-se manuale de alpinism, cărți de istorie montană și povestea expediției românești din Hindu Kush 1975, menționată pe scurt în prima parte a acestei serii de articole.
Una dintre acele carti de munte ale literatura montane universale care au trecut prin mâinile tuturor, Păianjenul alb face o retrospectivă asupra istoriei feței nordice a Eiger-ului, începând de la prima tentativă și până în anii ’60.
Autorul, Heinrich Harrer, a fost un alpinist austriac care s-a remarcat odată cu prima ascensiune a feței nordice a Eiger-ului, una dintre ultimele mari probleme ale Alpilor. A participat la expediția germană din 1939 de pe Nanga Parbat, fiind capturat in india britanică și închis în lagărul de la Dehdradun. Evadează în 1944 și ajunge în Tibet, unde, în final, devine prieten și profesor al lui Dalai Lama. Toate aceste evenimente au fost povestite în celebra sa carte Șapte ani în Tibet.
Recomandăm Păianjenul alb atât celor pasionați de istorie alpină, cât mai ales celor care doresc să citească despre ascensiunile clasice ale secolului XX relatate într-o manieră captivantă și sinceră.



Vom continua recomandările de cărți de munte într-un articol viitor, biblioteca montaniardului având încă mult loc pentru literatură montană universală și românească.