Nu mai e nicio îndoială că îmi plac mult munții Bucegi, de la Strunga și până-n Gălbinele. I-am întors pe toate părțile și tot sunt fascinat de acești munți suprinzători!
În contrast puternic cu versantul prahovean, zona vestică a munților Bucegi este calcaroasă și aduce mult cu vecina Piatra Craiului. Pereții de calcar cad vertical spre limita pădurii, unde poienile sunt locuri tradiționale pentru păstorit. Șaua Strunga este o poartă naturală de intrare în ținutul Ialomiței, una de legendă.
La mijloc de noiembrie trecut vizitat-am șaua Strunga, alături de Adelina, Dana și Mihai. Spre rușinea mea, nu mai ajunsesem până atunci în șaua Strunga, deși știam bine locul din literatură. Am ca scuză accesul anevoios din capitală, pentru cei ce nu dețin căruță personală, însă adevăratul motiv e că până acum ața m-a tot tras spre conglomeratele estice.
Pornim din Moeciu de Sus, de la capătul satului. Frumos sat de munte, Moeciu de Sus este așezat la o altitudine de peste 1000 de metri. Pentru încălzire, urcăm spre Poiana Guțanu, tot urcând cale de vreun ceas. Grandioasa panoramă a muntelui Grohotișul împânzește priveliștea. Calcarul alb, pudrat cu zăpdă, pictează un tablou dolomitic. Jocurile luminii printre nori întregesc un minunat tablou de iarnă, așa cum numai în înălțimea și singurătatea muntelui poți afla.
La refugiul turistic din șaua Strunga suntem singurii locatari. Adăpostul este curat și îngrijit, fiind proaspăt renovat de către o mână de oameni inimoși. Ne instalăm comfortabil și, cum ziua este scurtă iarna, înhaț aparatul de fotografiat și ies la o plimbare prin împrejurimi. Vântul suflă a iarnă grea, iar ceața urcă și coboară peste vârfuri. Privirea-mi zboară până spre Babe și Sfinx, spre Vârful cu Dor și spre Piatra Craiului.
Preț de câteva momente, sunt singur cu muntele, cu vântul și cu norii.
La ora cinei, primusurile au sfârâit vesele, iar vișinata a curs dulce în burțile noastre. Luminile satelor scânteiau feeric sub cerul limpede, dar gerul mușcător ne-a gonit rapid în așternuturile de puf.
Trezirea e ca din supă, cum s-ar zice, căci o ceață lăptoasă învăluie muntele. Strângem catrafusele împrăștiate prin refugiu și pornim spre șaua Strungulița și culmea Bucșa.
Munții Bucegi sunt legați de munții Leaota prin culmea Bucșa, o culme domoală, înierbată. Drumeții încercați leagă adesea culmea Leaotei de frumoșii Bucegi și parcurg această culme, ce vara îmbracă frumosul cojoc al florilor de smârdar.
De smârdar nu-i însă vorba acum, când suntem cu neaua la picioare! Coborâm din Strungulița și plafonul norilor rămâne în urmă. Panorama Grohotișului și Strungii ni se dezvăluie încă o dată bătută de soare. E prea frumos să ne grăbim!
În Moeciu ajungem urmând un drum prin pădure, printre urme de cerbi și urși. La ora scrierii acestor rânduri mă gândesc cu drag la clipele petrecute la începutul iernii în șaua Strunga și, cumva, parcă mi-e dor de zapadă.
Albumul cu imaginile din această plimbare în Bucegi poate fi văzut aici.
Sunt ghid montan autorizat și te invit să descoperi natura alături de mine, în ture diverse ture de drumeție pe munte, alpinism, cățărare și cicloturism.