N-a trecut mai mult decât o mână de zile de când am vizitat acoperișul Austriei, vârful Großglockner (3798m), cel mai înalt vârf al Alpilor de răsărit și parte a Parcului Național Hohe Tauern. Pe nepusă masă, aproape ca niciodată, mi-am îngăduit o intempestivă vacanță, spre unul dintre munții populari ai Alpilor.
Prima ascensiune a vârfului Großglockner a avut loc la 28 iulie 1800, în cadrul unui grup compus atât din păstori, profesori, botaniști, tâmplari și ghizi; din informațiile rămase, primii pe vârf au fost frații Sepp și Martin Klotz, de profesie tâmplari din Heiligenblut. Alte ascensiuni au avut loc în anii următori de-a lungul crestei estice, care a devenit ulterior traseul clasic spre vârful de 3798m. Dezvoltarea turismului alpin în perioada următoare i-a determinat pe locuitorii din Kals să caute o modalitate prin care să atragă turișții și să le ofere un traseu direct spre vărf. Astfel a apărut traseul Stüdlgrat – creasta sud-vestică – care avea să fie urcat în premieră de în 1864, cu ajutor de sus. Numele acestui traseu este legat de Johann Stüdl (1839 – 1925), om de afaceri ceh și fondator al Clubului Alpin German, cu rol determinant în demersul locuitorilor din Kals. De numele său este legată și cabana Stüdlhütte, inaugurată în 1868 și extinsă ulterior.
Stüdlgrat, creasta sud-vestică, este un traseu clasic de alpinism (AD, UIAA V-/III+A0) și este, alături de voie normale, unul dintre cele mai populare trasee ale muntelui Großglockner. Din punct de vedere al reliefului, traseul implică apropiere și retragere pe ghețari și o cățărare ușoară, dar susținută, punctată de câteva traversee expuse și spălate și zone mai verticale, amenajate cu corzi fixe. Stânca este un șist cristalin frumos și curat și, cât timp ții linia traseului, este de bună calitate. Traseul este protejabil fără bătăi de cap, fiind montate ancore mecanice în toate zonele cheie, cu multe posibilități de a utiliza protecții mobile, în funcție de nevoile echipei. Partea de stâncă a traseului – creasta propriu-zisă – ar trebui să fie la îndemână unei echipe competente în trasee precum Creasta Arpășelului, Creasta Fierăstrău ori Custura Ciobanului, toate situate în munții Făgărașului, exemple relevante atât din punct de vedere al stâncii, cât și al manierii de deplasare.
Am urcat traseul plecând înainte de răsărit de la cabana Stüdlhütte (unde am mâncat regește!), ajungând pe vârful de 3798m după aproximativ cinci ceasuri. Coborârea spre Adlersruhe a consumat alte două ore, timp petrecut mai mult la coadă, printr-o atmosferă de circ pe care aș putea-o asemui cu Colții Găinii ori Lespezi în condiții de iarnă.
Un munte frumos, înconjurat de ghețari care se topesc într-un ritm alarmant, Großglockner este cel mai înalt vârf al Austriei și cel mai înalt vârf al Alpilor răsăriteni. Cu o rută clasică puțin dificilă, Großglockner este un obiectiv râvnit de mulți, cărora industria de profil din zonă – ghizii montani din Kals – le stă la dispoziție. Mno, ca să mă și vait un pic, aceștia nu salută și nu-și cer scuze când trec pe lângă tine și te lovesc, drept pentru care cuvântul industrie cred că este potrivit. Nu știu, bre, ghid sunt și eu, prin spatele casei, dar bunul simț nu dispare odată cu insigna.
Cred că aici este momentul să fac o precizare, căci intrăm în zona spinoasă a ghidării montane în Alpi. Statul austriac reglementează profesia de ghid montan și, prin urmare, îi recunoaște ca profesioniști doar pe aceia care au calificarea de ghid montan IFGMA, pentru alpinism și cățărare, și lider montan UIMLA, pentru drumeție. În orice altă circumstanță te-ai afla în calitate de client în Austria, grupul tău poate fi supus unei posibile verificări din partea autorităților, care, în anumite cazuri, îți poate încheia abrupt vacanța; mai mult de atâț, în cazurile în care are loc un accident, autoritățile austriece sunt mult mai puțin indulgente, recentul caz în care un amator experimentat a fost condamnat pentru ucidere din culpă fiind intens mediatizat la începutul acestui an.
La coborâre am văzut o cireadă de vaci cu doi Borderi, ceea nu poate fi altfel decât frumos!
